Președintele Nicolas Maduro a fost declarat luni câștigător al alegerilor prezidențiale din Venezuela, în ciuda unor nereguli semnificative, declanșând proteste ample în toată țara.

Alegerile au urmat unei perioade de sprijin masiv pentru candidatul opoziției, Edmundo Gonzalez, care a reprezentat-o ​​pe liderul popular al opoziției Maria Corina Machado. Lui Machado i-a fost interzisă candidatura de către guvernul lui Maduro. Autoritatea electorală a țării l-a declarat câștigător pe Maduro fără a menționa număru complet de voturi, întârind îndoielile cu privire la legitimitatea victoriei sale.

Machado a considerat rezultatele „imposibile”, mulți observatori indicând implicarea masivă a guvernului în secțiile de votare.

Nu este prima dată când administrația lui Maduro se confruntă cu acuzații de falsificare a rezultatelor alegerilor. La fel ca alți lideri autoritari la nivel global, Maduro a folosit numeroase tactici pentru a manipula alegerile, încercând să câștige legitimitate prin denaturarea procesului democratic.

Mai jos sunt cinci moduri diferite în care guvernele autoritare pot truca alegerile.

Cooptarea diferitelor ramuri ale guvernului: guvernele autoritare deseori truchează alegerile prin cooptarea diferitelor ramuri ale guvernului, cum ar fi sistemul judiciar sau organele legislative.

Experții îl folosesc ca exemplu pe președintele El Salvador, Nayib Bukele. Guvernul lui Bukele a implementat schimbări care au permis legislativului țării să adopte legi în favoarea administrației sale. Cu o supermajoritate în legislativ, partidul lui Bukele a înlocuit judecătorii de la Curtea Supremă, care ulterior a reinterpretat Constituția, permițându-i să candideze pentru realegere, în ciuda interzicerii mandatelor prezidențiale consecutive.

Când liderii autoritari consolidează puterea prin dobândirea controlului asupra sistemului judiciar sau legislativ, ei au o întreagă serie de instituții părtinitoare care să guverneze în favoarea lor. Frauda nu are loc peste noapte, este un proces sistematic și prelungit. Guvernele autoritare consolidează metodic puterea, întrebându-se dacă au justiția sau armata de partea lor.

Alegerea candidaților: guvernele autoritare din întreaga lume manipulează frecvent rezultatele alegerilor controlând ce candidați au voie să candideze.

În Venezuela, administrația lui Nicolas Maduro a folosit sistemul judiciar pentru a o descalifica pe carismatica Maria Corina Machado de la alegerile prezidențiale. Drept urmare, partidul lui Machado a fost forțat să o înlocuiască cu Edmundo Gonzalez, un diplomat relativ necunoscut.

În Iran, regimul represiv menține controlul asupra alegerilor permițând doar candidaților aprobați de Consiliul Gardienilor – un corp de 12 membri de juriști și clerici – să candideze. Anul acesta, consiliul a descalificat mai multe femei, un fost președinte și numeroși oficiali guvernamentali, restrângând un grup de 80 de candidați la doar șase concurenți eligibili la președinție.

În mod similar, în Pakistan, guvernul l-a închis pe liderul popular al opoziției Imran Khan și a amenințat cu interzicerea partidului său, Tehreek-e-Insaf (P.T.I.). Forțele armate din Pakistan au fost, de asemenea, acuzate că au trucat alegerile pentru a submina popularul P.T.I.

Crearea unei culturi a fricii: guvernele autoritare manipulează alegerile prin insuflarea fricii alegătorilor.

În Venezuela, Nicolas Maduro a avertizat cu privire la o „baie de sânge” în cazul în care partidul său pierde, o amenințare susținută de acțiuni violente: în 2017, trupele Gărzii Naționale și milițiile aliniate cu Maduro au suprimat cu brutalitate protestele antiguvernamentale.

În Rusia, președintele Vladimir Putin a interzis demonstrațiile publice și a întemnițat cel mai proeminent critic al său, Aleksei Navalny, împreună cu alți oponenți, servind drept un avertisment dur pentru cei care i-ar putea contesta autoritatea.

În Siria, președintele Bashar al-Assad a înăbușit în mod notoriu disidența prin violențe sponsorizate de stat, întemnițând protestatarii într-un sistem notoriu de închisori cunoscut pentru tortură și crime extrajudiciare.

Cumpărarea de voturi și umplerea urnelor de vot: unele guverne autoritare păstrează controlul cumpărând voturi. Partidul Colorado din Paraguay a rămas la putere timp de 70 de ani, parțial prin controlul asupra indigenilor, plătindu-i să voteze pentru partid.

La o scară mai mică, partidele politice din Mexic au distribuit carduri cadou pentru a asigura victoriile electorale. În mod similar, în Filipine, observatorii internaționali au raportat că alegerile din 2022 au fost marcate de „cumpararea flagrantă de voturi”.

Limitarea observatorilor din exterior: guvernele autoritare restricționează sau manipulează adesea observarea alegerilor pentru a menține controlul.

În Venezuela, unii oficiali ai secțiilor de votare au refuzat să furnizeze buletinele de vot de observatorilor electorali, împiedicând verificarea externă a rezultatelor. În plus, guvernul lui Nicolas Maduro a expulzat misiunile diplomatice din șapte țări din America Latină care au condamnat anunțul oficial privind alegerile.

La alegerile din Siria din 2014, președintele Bashar al-Assad a invitat observatori, dar numai din națiuni autoritare precum Coreea de Nord, Iran și Rusia, pentru a da aspectul de legitimitate procesului de vot.